Majoritatea sunt de părerea că omul este unica fiinţă conştientă în Univers! Oare chiar aşa să fie?
   Să începem cercetarea noastră cu mediul cel mai apropiat de fiecare: familia. Aici învăţăm să iubim şi să ne simţim bine, aici creştem şi păşim în lume şi tot aici învăţăm să lucrăm în echipă ca mai apoi să ne putem încadra în societate. Astfel ne maturizăm şi cunoaştem lumea care ne îconjoara; cunoaştem oameni diferiţi, ne împrietenim şi împărtăşim experienţe cu ei. În aşa mod ne debarasăm de barierile pe care le avem, fie ele de comunicare, rasiale, religioase, sau culturale. Însa orizonturile noastre sunt înguste, ba chiar uneori purtam ochelari de cal şi nu vedem ce se întîmpla în împrejurime. E firesc, suntem oameni, dar la fel de firesc putem să ne oprim pe o clipă şi să ne întrebăm: oare e corect aşa? Se zice că mintea e ca o paraşută şi-şi face treaba doar cînd e deschisă. Noi ne-am convins de asta! Mesajul pe care vrem să vi-l aducem este că viaţă inteligentă există nu doar pe frumoasa noastră planetă (Planeta Albastră). Orice sistem solar stabil are planete şi pe fiecare din ele există viată, fiinţe ca şi omul, capabile să înteleagă. Un prim pas al iluminării noastre este recunoaşterea că în interiorul nostru există conştiinţa
cosmică. Cuvintele lui Eminescu ne pot ajuta să întelegem mai bine: “Dumnezeu nu e în cer, nici pe Pamint, el e în inimile noastre”.
 Civilizatia Maya, care a locuit cu circa 5 mii de ani în urmă, avea 3 principii de bază: 1. Noi toţi suntem unul (fiind conştienţi de aceasta, aveau o formă deosebită de a se saluta: In lok’ech, “Eu sunt un alt tu”); 2. Viaţa are un scop măreţ, si 3. Dumnezeu este dragoste.....

continuarea in numarul 3 al revistei...